Intrarea într-o încăpere plină de oameni necunoscuți sau inițierea unei discuții cu o persoană nouă poate declanșa rapid o stare de disconfort social. Primele cuvinte pe care le rostim funcționează adesea ca un preș de bun venit: pot invita cealaltă persoană în spațiul nostru de dialog sau, dimpotrivă, pot crea o barieră invizibilă. Trecerea peste bariera primelor momente nu ține de o carismă înnăscută, ci de înțelegerea unor mecanisme simple de facilitare socială.
Autoarea Leil Lowndes descrie un concept extrem de util în dinamica socială: tehnica numită Whatzit. Un Whatzit este orice obiect neobișnuit sau interesant purtat la vedere — un ac de rever deosebit, un ceas vintage, un inel cu o formă atipică sau un accesoriu cu o poveste în spate.
Din punct de vedere psihologic, un astfel de detaliu reduce efortul cognitiv al celorlalți. În loc să caute un subiect de conversație abstract, interlocutorul primește o ancoră vizuală și un pretext sigur pentru a aborda o întrebare simplă: „Ce este acesta?”. Obiectul devine astfel un instrument de sprijin social care preia presiunea inițierii.
Mecanismul funcționează în ambele sensuri. Poți purta un astfel de obiect pentru a fi mai ușor de abordat, dar poți deveni la rândul tău un observator atent. A remarca un detaliu vestimentar sau un obiect purtat de altcineva îți oferă ocazia perfectă de a deschide o conversație de mod natural, fără formulări artificiale.
După primul contact, conversația se blochează adesea din cauza întrebărilor închise, care primesc răspunsuri de tip „da” sau „nu”. Pentru a menține un flux fluid, cercetătorii și autorii din domeniul comunicării recomandă folosirea întrebărilor deschise.
O modalitate structurată de a formula astfel de întrebări este metoda FEW (Fact, Experience, What/Story), detaliată în literatura de dezvoltare a abilităților sociale:
În loc să întrebi banalul „Ce mai faci?” sau „Îți place la acest eveniment?”, poți folosi întrebări de tip „Open Sesame”, cum ar fi: „Care a fost momentul tău preferat din această săptămână?” sau „Ce te-a adus astăzi aici?”. Astfel de formulări oferă libertate interlocutorului de a alege cât și ce dorește să povestească.
Atunci când combini un pretext vizual (tehnica Whatzit) cu capacitatea de a adresa întrebări deschise, teama de momentele de tăcere stânjenitoare scade considerabil. Obiectul inițiază contactul, iar întrebările deschise mențin atenția și interesul ambilor parteneri de dialog.
Inițierea unei conversații nu necesită discursuri elaborate, ci reducerea fricțiunii sociale. Un simplu detaliu vizual combined cu o întrebare deschisă sinceră oferă celuilalt permisiunea și spațiul de a se conecta cu tine fără efort.